Puteam sa iubesc... inocenta, stangacia, daruirea, ochii ce nu ma pierdeau, bratele ce ma protejau, iubirea ce o primeam. Nu am putut. Am preferat sa aleg nebunia, incertitudinea; am ales sa prind valul, sa ma arunc in gol si sa simt cum imi vibreaza inima, cum imi fierbe sangele, cum agitatia ma face sa tremur si mintea imi este ocupata mereu. Am ales sa grabesc Timpul, sa-l cert ca nu tine pasul cu mine. Am crezut ca asta este iubire.
Acum vreau sa beau un ceai cu Timpul, sau mai bine un whiskey...eu cu ciocolata, el cu gheata. Sa ameteasca si sa se opreasca. Sa ma astepte si sa se treseasca doar cand ii spun eu.
„Să-ţi ajute Dumnezeu să-ţi îndeplineşti visele şi să ai puterea să le faci faţă”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu