Lectii de iubire

Pentru ca nu pot spune eu mai bine lucrurile urmatoare, o sa scriu fragmente dintr-o carte care mi-a placut: "Lectii de iubire".

Simti nevoia de iubire. Ne-am nascut cu ea, oare? E un fel de instinct cu care venim pe lume, sau o dobandim trecand prin incercarile vietii? Toti avem nevoie de ea. Cand nu exista "nimic nu e"...Toata viata o cautam. In ceilalti, in noi insine. Cand nu o gasim, aproape ca murim. Fara iubire, viata e o moarte lenta. Daca nu o aflam, ramanem calatori singuratici pe un drum care nu duce nicaieri. De multe ori, chiar si atunci cand o gasim, nu suntem constienti de ea. Vrem sa-i aplicam "principiile" noastre, sa o adaptam personalitatii noastre, sa o "reconstruim" conform cu ideile noastre, cu eul nostru. Eul nostru! Cat de mandri suntem de el, cum ar putea cineva sa-l ignore, sa creada ca poate fi altfel, sa gandeasca altfel, sa fie altfel decat noi?!

E greu sa stii sa iubesti cu adevarat. A iubi inseamna a nu critica. Sa iubesti inseamna sa ucizi in tine orgoliul, sa poti calca peste eul tau, neasemuitul tau ego, si sa invinga dragostea. Sa iubesti inseamna sa fii capabil de mici sacrificii in fiecare zi, sa renunti la ceva din tine, pentru binele celuilalt, al celorlalti.

Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una, inscrisa in inima. Este greu s-o gasesti pe cea adevarata, pe cea care sa te puna in acord cu lumea, cu tine insuti, cu divinitatea. E si mai greu sa o aplici in viata, sa-ti poti face din aceasta un loc al armoniei, sa-ti poti face din suflet o harfa vibrand pe corzile dragostei.

Trebuie sa invatam sa iubim. A iubi inseamna a-i respecta celuilalt libertatea. Iubirea adevarata nu e constrangatoare. A iubi inseamna a vedea in celalalt numai calitatile si chiar de se intampla sa-i observi scaderile, i le acoperi incercand sa-l disculpi. Nu este el cel vinovat (in religie totul este pus pe seama celui rau). E mai bine asa decat sa-l acuzi pe el. A iubi inseamna a te bucura de celalalt, de natura, de viata. Totul poate deveni prilej de incantare, zambetul unui copil, un peisaj frumos, o pasare alba zburand, un cer cu nori pufosi, o mana calda, intinsa sa te ajute. Sa te bucuri de orice, de fiecare zi pe care o traiesti, de fiecare clipa, de fiecare molecula de aer pe care o respiri.

A iubi inseamna a-l ajuta pe celalalt in suferinta, fara gesturi mari. Uneori este de ajuns sa-i zambesti, sa-i strangi mana, sa-l asculti cu rabdare.

A iubi inseamna sa poti ignora dorintele tale, sa fii alaturi de celalalt, chiar de n-ai vrea, sau, daca simti ca drumul lui nu este cel bun, sa fii capabil sa-l duci, cu blandete si cu rabdare, pe drumul cel bun.

A iubi inseamna a-l primi pe celalalt in sufletul tau,sa te umpli de el,sa-l accepti in substanta inefabila a sinelui tau, chiar diferit fiind sau mai ales daca este diferit, sa accepti fuziunea dintre tine si el, sa te trezesti deodata ca poti actiona ca el, ca poti vorbi ca el, fara ca acest proces de vase comunicante sa te doara. Sa ai constiinta ca toti "suntem, de fapt, una".

***********************************************************************************

Dar noi

...iubim ceea ce este asemenea noua, ceea ce dominam, ceea ce putem lua in stapanire, iubim chipul nostru reflectat in celalalt. Avem, majoritatea, "instinctul Evei"- daca ne place ceva, incercam sa-i inoculam si partenerului de drum preferinta noastra.

"Dragostea indelung rabda, dragostea este plina de bunatate, dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu se lauda, nu se trufeste, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata."