vineri, martie 19, 2010

joi, martie 18, 2010

Ochelari

Trebuie sa port ochelari. Aseara nu am ratat nici un aparat din cabinetul oftalmologului. Si nu erau putine. Dupa 2 ore de analize, in final a pus verdictul: ochelari. Nu mai sunt cu +, sunt cu -. Pana acum ii purtam doar la calculator din cand in cand. De acum va trebui sa-i port ceva mai des. Adica foarte des. Cam tot timpul. Oricum eram stresata ca fac riduri pentru ca strang ochii si ii tin intredeschisi cand privesc in departare. A venit solutia salvatoare. Nu crema antirid ci ochelari.

O sa fie o distractie cautarea unei rame care sa mi se potriveasca si sa-mi si placa. Poate or sa-mi schimbe perceptia asupra lumii inconjuratoare. M-am chinuit si eu sa ma fac blonda, iar acum ochelarii or sa arunce o bruma de inteligenta asupra imaginii. Asa ca, cei care mi-ati recomandat sa fiu putin mai "blonda", veti fi dezamagiti. Nu-mi iese de tot. Dar macar am incercat.

Azi e primavara, asa ca merg la plimbare...Sper sa fac multe-multe poze. Peisaje cu mine :D


Darren Hayes - Insatiable

joi, martie 11, 2010

Acolo. Aici.

Sa simti in adieri de vant. Sa respiri sufletul ce va sa vina. Sa cauti. E acolo si te asteapta.



Celine Dion - Je Cherche l'Ombre

miercuri, martie 10, 2010

Luna patrata



vreau sa-mi cumperi o luna patrata
sa ma plimb cu ea pe strada
si lumea sa ma-ntrebe mirata
de unde am eu o luna patrata

marți, martie 09, 2010

2 Carti

Cand oamenii din viata mea se casatoresc, ei spun "Da", eu mai cumpar o carte.

Cu ceva ani in urma, intr-o seara calduroasa de vara, citeam o carte de Paulo Coelho - La Raul Piedra Am Sezut Si-Am Plans. Da, o carte siropoasa, am citit-o in vreo 2 ore, cocotata in varful patului si facand ce scrie in titlu. Probabil ca acum nu m-ar mai atinge, dar atunci a rezonat cu sufletul meu. Si din seara aceea s-a pierdut orice ramasita de sentiment care mai ramasese in sufletul meu pentru acel barbat. Dupa cateva luni am aflat ca a fost alarma falsa. Dar nu a mai contat.

Recent am aflat din intamplare ca un om - altul - a spus "Da". Ironia sortii face ca in acea zi eu sa ajung sa cumpar iar o carte. Tot in varf de pat, dar de data asta mai linistita. Poate si datorita unor oameni dragi care au fost langa mine si mi-au ascultat nelinistile, nebuniile si m-au repozitionat pe drumul meu. Poate si pentru ca acum a fost o carte care mi-a intarit convingerea ca deciziile mele nu sunt singulare, ca mai sunt oameni care cred/gandesc la fel. Imi place cum scrie Alice Nastase, pare ca presara peste fiecare fraza pulbere de suflet si-i da o incarcatura aparte. Dincolo De Bine, Dincoace De Rau. Despre Iubire a facut trecerea catre o noua etapa.


Dar iubirile unde se duc cand se duc?

Nu inteleg

Nu inteleg:

- cum o femeie ajunge din "curva", "proasta" si "naspeta" la statutul de nevasta
- cum o femeie leaga barbatul de langa ea prin trantirea unui plod
- cum odata ajunsa Xulescu se grabeste in secunda nr 2 sa schimbe adresa de mail, numele de pe usa, zgarda catelului. Ca si cand asta a fost scopul vietii ei, sa se vada luata.
- cum oamenii intra in relatii nu pentru ca i-ar lovi indragosteala, ci pentru ca au nevoie de cealalta persoana pentru a-si asigura scaunul de la birou
- cum "te iubesc" apare ca un raspuns la ajutorul oferit de celalalt, nu ca un sentiment ce izvoraste din inima

"Un om intra intr-o relatie pentru ca are nevoie de ceea ce ofera celalalt.", imi zicea Lutzica zilele trecute. Eu imi doresc sa se insele, pentru ca inca mai cred in iubire, cred ca oamenii se intalnesc si se indragostesc. Si asta sta la baza casniciei: iubirea.

Eu nu intru in relatie doar ca sa iau/ofer ceva material, eu intru in relatie cu sufletul. Si poate ca gresesc, dar nu-mi pot imagina viata alaturi de un om pe care sa nu-l iubesc din toata inima. Si pentru care sa nu-i multumesc lui Dumnezeu in fiecare dimineata cand ma trezesc langa el. Un om ca toti oamenii si totusi un om care-mi aprinde luminite in ochi atunci cand ma priveste, cand il privesc.