Sensul

Din aceeasi carte...Lectii de iubire

Totul are un sens: viata, moartea, tot ceea ce ni se intampla in aceasta existenta atat de efemera, dar atat de bogata in evenimente, oameni, locuri. Totul este creat pentru desavarsirea noastra.

Nimic nu este aleatoriu. Inteligenta cosmica - divinitatea - ne-a creat cu un anumit scop. Fiecare are un rol - cat de mic - in planul divin. Paradoxal, chiar si raul serveste binelui. Numai invatand sa-l invingem ne putem inalta pe scara spre desavarsire. Suferinta insasi ne ajuta: fie ca este fizica, fie spirituala, va trebui sa invatam s-o dominam. Din pacate, de cele mai multe ori alergam la doctor, care o poate vindeca pe moment. Cauza profunda, insa, ramane ingropata in noi si numai noi insine o vom putea descoperi. Ea tine, de multe ori, de zona psihologica - trairi, suferinte ascunse, traume, poate vicii - corpul nu face decat sa materializeze ceva aflat dincolo de perceptia imediata. Tratand numai efectul, boala poate reaparea oricand. Adevarata vindecare este cea a sufletului, numai atunci cand vom constientiza cauza profunda si o vom rezolva, vindecarea va fi totala.

Sunt oameni pe care ii intalnim in decursul existentei acesteia. Nu stim de ce trebuie ca destinele noastre sa fie legate la un moment dat, nu stim de ce ne "incrucisam" o clipa cu cineva. Nu mai suntem capabili sa vedem sensul a ceea ce ni se intampla pentru ca ochii adevarati, cei spirituali, sunt inchisi. Probabil ca nici aici nimic nu este aleatoriu. Trebuie sa intalnim pe cineva pentru a invata ceva, pentru pentru a ne insusi o lectie de viata, poate pentru a ne completa experienta, alaturi de cineva, sau, constatand ca exista persoane in jurul nostru care ne creeaza probleme,sa reusim sa ne depasim resentimentele. De fapt neputinta de a iubi este cea care ne "doare". Lectia suprema, cea pe care trebuie s-o constientizam, este cea a iubirii. Atunci cand subordonam totul ei, relatiile cu ceilalti devin armonioase si se schimba, pentru ca ne-am schimbat noi in primul rand. Daruind iubire, ceilalti vor invata, la randul lor, sa o primeasca si sa o daruiasca.

*********************************************************************************

Fiecare din noi isi pune intrebarea de ce a venit pe lume. Si fiecare incearca sa dea un raspuns pe masura puterii sale de intelegere, a experientei de viata, a modelelor pe care le are in fata: familie, societate, scoala. Pentru cei mai multi familia este esentiala: este implinirea prin dragoste. "Instinctul" creatiei se manifesta prin copii - simti ca astfel transgresezi moartea, ca cineva ramane dupa tine, te continua. "Instinctul" iubirii, se manifesta si el - te implinesti prin celalalt. Cuplul este, de fapt, revenirea la starea primordiala de "unul", spre care omul aspira constant . Se verifica astfel mitul androginului - fiinta prima, creata de Dumnezeu, era "una" si nu avea sex; Biblia arata si ea ca Eva este creata din coasta lui Adam, unicitatea devine, deci, scindare, dualitate.