Sensul

Din aceeasi carte...Lectii de iubire

Totul are un sens: viata, moartea, tot ceea ce ni se intampla in aceasta existenta atat de efemera, dar atat de bogata in evenimente, oameni, locuri. Totul este creat pentru desavarsirea noastra.

Nimic nu este aleatoriu. Inteligenta cosmica - divinitatea - ne-a creat cu un anumit scop. Fiecare are un rol - cat de mic - in planul divin. Paradoxal, chiar si raul serveste binelui. Numai invatand sa-l invingem ne putem inalta pe scara spre desavarsire. Suferinta insasi ne ajuta: fie ca este fizica, fie spirituala, va trebui sa invatam s-o dominam. Din pacate, de cele mai multe ori alergam la doctor, care o poate vindeca pe moment. Cauza profunda, insa, ramane ingropata in noi si numai noi insine o vom putea descoperi. Ea tine, de multe ori, de zona psihologica - trairi, suferinte ascunse, traume, poate vicii - corpul nu face decat sa materializeze ceva aflat dincolo de perceptia imediata. Tratand numai efectul, boala poate reaparea oricand. Adevarata vindecare este cea a sufletului, numai atunci cand vom constientiza cauza profunda si o vom rezolva, vindecarea va fi totala.

Sunt oameni pe care ii intalnim in decursul existentei acesteia. Nu stim de ce trebuie ca destinele noastre sa fie legate la un moment dat, nu stim de ce ne "incrucisam" o clipa cu cineva. Nu mai suntem capabili sa vedem sensul a ceea ce ni se intampla pentru ca ochii adevarati, cei spirituali, sunt inchisi. Probabil ca nici aici nimic nu este aleatoriu. Trebuie sa intalnim pe cineva pentru a invata ceva, pentru pentru a ne insusi o lectie de viata, poate pentru a ne completa experienta, alaturi de cineva, sau, constatand ca exista persoane in jurul nostru care ne creeaza probleme,sa reusim sa ne depasim resentimentele. De fapt neputinta de a iubi este cea care ne "doare". Lectia suprema, cea pe care trebuie s-o constientizam, este cea a iubirii. Atunci cand subordonam totul ei, relatiile cu ceilalti devin armonioase si se schimba, pentru ca ne-am schimbat noi in primul rand. Daruind iubire, ceilalti vor invata, la randul lor, sa o primeasca si sa o daruiasca.

*********************************************************************************

Fiecare din noi isi pune intrebarea de ce a venit pe lume. Si fiecare incearca sa dea un raspuns pe masura puterii sale de intelegere, a experientei de viata, a modelelor pe care le are in fata: familie, societate, scoala. Pentru cei mai multi familia este esentiala: este implinirea prin dragoste. "Instinctul" creatiei se manifesta prin copii - simti ca astfel transgresezi moartea, ca cineva ramane dupa tine, te continua. "Instinctul" iubirii, se manifesta si el - te implinesti prin celalalt. Cuplul este, de fapt, revenirea la starea primordiala de "unul", spre care omul aspira constant . Se verifica astfel mitul androginului - fiinta prima, creata de Dumnezeu, era "una" si nu avea sex; Biblia arata si ea ca Eva este creata din coasta lui Adam, unicitatea devine, deci, scindare, dualitate.

Lectii de iubire

Pentru ca nu pot spune eu mai bine lucrurile urmatoare, o sa scriu fragmente dintr-o carte care mi-a placut: "Lectii de iubire".

Simti nevoia de iubire. Ne-am nascut cu ea, oare? E un fel de instinct cu care venim pe lume, sau o dobandim trecand prin incercarile vietii? Toti avem nevoie de ea. Cand nu exista "nimic nu e"...Toata viata o cautam. In ceilalti, in noi insine. Cand nu o gasim, aproape ca murim. Fara iubire, viata e o moarte lenta. Daca nu o aflam, ramanem calatori singuratici pe un drum care nu duce nicaieri. De multe ori, chiar si atunci cand o gasim, nu suntem constienti de ea. Vrem sa-i aplicam "principiile" noastre, sa o adaptam personalitatii noastre, sa o "reconstruim" conform cu ideile noastre, cu eul nostru. Eul nostru! Cat de mandri suntem de el, cum ar putea cineva sa-l ignore, sa creada ca poate fi altfel, sa gandeasca altfel, sa fie altfel decat noi?!

E greu sa stii sa iubesti cu adevarat. A iubi inseamna a nu critica. Sa iubesti inseamna sa ucizi in tine orgoliul, sa poti calca peste eul tau, neasemuitul tau ego, si sa invinga dragostea. Sa iubesti inseamna sa fii capabil de mici sacrificii in fiecare zi, sa renunti la ceva din tine, pentru binele celuilalt, al celorlalti.

Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una, inscrisa in inima. Este greu s-o gasesti pe cea adevarata, pe cea care sa te puna in acord cu lumea, cu tine insuti, cu divinitatea. E si mai greu sa o aplici in viata, sa-ti poti face din aceasta un loc al armoniei, sa-ti poti face din suflet o harfa vibrand pe corzile dragostei.

Trebuie sa invatam sa iubim. A iubi inseamna a-i respecta celuilalt libertatea. Iubirea adevarata nu e constrangatoare. A iubi inseamna a vedea in celalalt numai calitatile si chiar de se intampla sa-i observi scaderile, i le acoperi incercand sa-l disculpi. Nu este el cel vinovat (in religie totul este pus pe seama celui rau). E mai bine asa decat sa-l acuzi pe el. A iubi inseamna a te bucura de celalalt, de natura, de viata. Totul poate deveni prilej de incantare, zambetul unui copil, un peisaj frumos, o pasare alba zburand, un cer cu nori pufosi, o mana calda, intinsa sa te ajute. Sa te bucuri de orice, de fiecare zi pe care o traiesti, de fiecare clipa, de fiecare molecula de aer pe care o respiri.

A iubi inseamna a-l ajuta pe celalalt in suferinta, fara gesturi mari. Uneori este de ajuns sa-i zambesti, sa-i strangi mana, sa-l asculti cu rabdare.

A iubi inseamna sa poti ignora dorintele tale, sa fii alaturi de celalalt, chiar de n-ai vrea, sau, daca simti ca drumul lui nu este cel bun, sa fii capabil sa-l duci, cu blandete si cu rabdare, pe drumul cel bun.

A iubi inseamna a-l primi pe celalalt in sufletul tau,sa te umpli de el,sa-l accepti in substanta inefabila a sinelui tau, chiar diferit fiind sau mai ales daca este diferit, sa accepti fuziunea dintre tine si el, sa te trezesti deodata ca poti actiona ca el, ca poti vorbi ca el, fara ca acest proces de vase comunicante sa te doara. Sa ai constiinta ca toti "suntem, de fapt, una".

***********************************************************************************

Dar noi

...iubim ceea ce este asemenea noua, ceea ce dominam, ceea ce putem lua in stapanire, iubim chipul nostru reflectat in celalalt. Avem, majoritatea, "instinctul Evei"- daca ne place ceva, incercam sa-i inoculam si partenerului de drum preferinta noastra.

"Dragostea indelung rabda, dragostea este plina de bunatate, dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu se lauda, nu se trufeste, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata."

Prioritati

Azi vroiam sa vorbesc despre time management si prioritizarea actiunilor.
Dar nu am puterea necesara, nici inspiratie nu mai am.
Prima zi de lucru dupa concediu a fost obositoare...

Un time off este binevenit ca sa-mi pun ordine in ganduri si sa stabilesc prioritatile.
Am nevoie de o doza de rabdare.
Azi am descoperit un lucru minunat... cu credinta influentam actiunile celor din jurul nostru, oriunde s-ar afla. Un gand spus cand si cum trebuie face mai mult decat o mie de actiuni conexe, de cele mai multe ori sortite esecului.

Vreau! Stiu ca vreau! Si stiu cam ce vreau, dar mai lucrez putin la partea asta.

Cred ca vroiam doar sa spun "multumesc" si m-am pierdut in cuvinte.

When you belive ;)

Timpul

Puteam sa iubesc... inocenta, stangacia, daruirea, ochii ce nu ma pierdeau, bratele ce ma protejau, iubirea ce o primeam. Nu am putut. Am preferat sa aleg nebunia, incertitudinea; am ales sa prind valul, sa ma arunc in gol si sa simt cum imi vibreaza inima, cum imi fierbe sangele, cum agitatia ma face sa tremur si mintea imi este ocupata mereu. Am ales sa grabesc Timpul, sa-l cert ca nu tine pasul cu mine. Am crezut ca asta este iubire.

Acum vreau sa beau un ceai cu Timpul, sau mai bine un whiskey...eu cu ciocolata, el cu gheata. Sa ameteasca si sa se opreasca. Sa ma astepte si sa se treseasca doar cand ii spun eu.

„Să-ţi ajute Dumnezeu să-ţi îndeplineşti visele şi să ai puterea să le faci faţă”

Maine

• Hope for the best, expect the worse.

Fara asteptari nu exista dezamagiri.
Cum ar fi o viata fara asteptari? Asteptam mereu: sa vina primavara, sa infloreasca pomii, sa vine weekendul, sa vina concediul, sa vina... Ne petrecem prezentul anticipand viitorul.

Si daca viitorul nu mai vine? Daca maine nu mai exista, ce facem?
Sunt multe lucruri pe care nu le-am spus si nu as vrea sa ramana nerostite.
Sunt multi oameni de care mi-e dor si nu as vrea sa nu mai am ocazia sa-i vad.
Sunt oameni pe care ii iubesc si nu as vrea sa nu stie lucrul asta.

Facem planuri, stabilim viitorul fara sa ne gandim o clipa ca nu controlam noi timpul. Maine trebuie sa existe, si poimaine si... noi vom fi aici pentru totdeauna, pentru ca planul trebuie urmat, indeplinit cu succes.

Eu nu stiu sa nu fac planuri. Am planuri pana la 100 ani. Mai departe, voi vedea ce va fi.

Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes

Caut

Blaga - Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

------------------------------------------------------------------------------

Sting - Fragile

Eu si celelalte 3

Suntem cumva la job, altfel cu familia, cu prietenii, cu amicii, cu iubitul/a. Suntem tot timpul altfel.

Cel mai greu este cand raman eu cu mine.
Atunci ma intreb:
Dintre toate...oare care sunt eu?


--------------------------------------------------------------------------------


Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"

Lucian Blaga - Trei feţe



Raspunsuri la intrebare:

*****************************************************************************

Lizuk: tu cati esti?
Clasicu': eu is eu, nu cred ca-s mai multi
Clasicu': adica suntem toti de acord ca e doar unu

****************************************************************************

Oraselul cu pitici

Se pare ca nu e doar un pitic, ci un intreg orasel.

Si, cum este normal, fiecare orasel are administratie, are job-uri si fiecare pitic are trasate anumite sarcini in job description.

Sunt piticii mei si am grija sa nu moara de foame. Si sunt filantropi...daca unul este la necaz il sustin ceilalti si-l resusciteaza. Ca, daca se intampla sa se stinga, se decreteaza doliu in intreg orasul.