Deciziile de zi cu zi, oricat de neinsemnate ar parea, duc la ceea ce numim ziua de azi.
Recent am luat o decizie care a avut ca argument principal atasamentul fata de oameni. Acum nu mai sunt la fel de sigura ca a fost decizia corecta.
Azi s-au mai introdus niste taxe. Maine-poimaine or sa impoziteze si aerul. Dar asta nu conteaza. M-a surprins (stiu, sunt din ce in ce mai surprinsa in ultimul timp) atitudinea unor oameni, si ei afectati de acelasi impozit ca si mine. Toti s-au grabit sa vina sa-mi planga de mila ca o sa mi se reduca salariul si vai de mine, ce-o sa ma fac, ca am rate la banci. Bucuria le-a durat pana in momentul cand si-au dat seama ca si salariile lor vor fi afectate, chiar daca-s lipsite de datorii. Au avut cateva clipe de uimire, au facut un calcul simplut apoi, socati, au fugit mai sus sa dea vestea cea "buna". Ajunsi acolo insa le-a fost jena sa spuna ca era sa li se faca rau cand au facut calculul pe propriul salariu, si au zis repede ca eu sunt cea care-si face probleme. Dragii de ei, cred ca nu or sa doarma bine la noapte de grija mea.
Nu suntem singurul sector afectat de ultima transa de taxe si impozite si, daca ceilalti oameni or sa gaseasca o cale sa se descurce, cu siguranta o sa gasesc si eu, o sa gasim cu totii. O sa ma descurc exact asa cum o sa va descurcati si voi, asa cum or sa se descurce toti oamenii din tara asta.
Daca ceva important imi macina mintea, stiu cand si cui trebuie sa spun. Credeam ca s-a inteles pana acum...
Linistea e greu de gasit chiar si atunci cand nu te supara nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu