N-am chef de siroposenii...pe strada, la tv, peste tot pe langa mine. Ma ingretoseaza intr-o masura greu de imaginat. Dupa ce ca nu mai cred in iubiri care te apuca din senin, si dureaza o viata, poate mai mult...
Nu inteleg cum te apuca indragosteala asa, deodata...te plesneste in moalele capului si nu mai vezi nimic in jurul tau.
Nu inteleg cum e posibil ca, desi stii ca ceva nu e ok si ca nu ar trebui sa te arunci in gol...poate speri in naivitatea ta ca nu te lovesti de pamant, ca pici pe moale.
De fapt...e ca atunci cand te arunci in gol cu parasuta...si ori se deschide ori nu.
Daca se deschide e ok, dar daca nu...poate nu mori.
Dar! In cadere pici intr-un copac, iti fracturezi coloana, esti aproape dezasamblat, dar supravietuiesti. Si iti petreci apoi timpul cu recuperari. Si, cand intr-un final iti revii, incepi sa inveti din nou sa mergi. Cu pasi marunti, unul cate unul, pana ajungi sa alergi nestingherit si nici nu-ti mai amintesti prin cate ai trecut.
Si, ca sa fie tabloul complet, nu ti-ai invatat lectia...tot te-ai mai arunca o data, poate-poate se deschide.
Siroposenii...parca ar putea sa ma ocoleasca un timp...n-am chef de empatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu