Daca

De poţi să nu-ţi pierzi capul când toţi în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină,

De poţi, atunci când toţi te cred nebun şi rău

Să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine;

De poţi s-aştepţi oricât, fără

să-ţi pierzi răbdarea,

De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi,

Sau când, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea

Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

De poţi visa, fără să te robeşti visării,

De poţi gândi, fără să-ţi faci din asta un ţel,

De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării,

Succesul şi dezastrul privindu-le la fel;

De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,

Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine

Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere,

Iar tot ce-ai strâns în viaţă să pierzi într-un minut

Şi-atuncea făr-a scoate vreo vorbă de durere

Să-ncepi agoniseala, cu calm, de la-nceput.

Şi dacă trupul tău, slăbit şi obosit,

Îl vei putea sili să-ţi mai slujească încă

Numai cu străşnicia voinţei tale-ncât

Să steie peste vreme aşa cum stă o stâncă,

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă

Te poţi plimba cu regii făr-a

te-ngâmfa,

De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;

Şi dacă poţi să umpli clipa trecătoare

Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom:

Al tău va fi pământul, cu darurile-i toate

Şi ceea ce-i mai mult, să ştii, vei fi un OM!



Rudyard Kipling