joi, ianuarie 27, 2011
Iertare
Ma tem de gandul ce loveste. Oricat de mic, tot te atinge. Ma ascund de mine cand te ranesc. Iti cer iertare, si te iert.
marți, ianuarie 11, 2011
Urari
Proiectul asta a fost o provocare pentru mine, cred ca cea mai mare de pana acum, si ma bucur tare mult ca am reusit sa livram un produs de care clientul sa fie multumit. Nu pot sa spun ca a fost usor, caci am pornit de la zero, cu specificatii sumare si cu o echipa ce schiopata. Am fost stresata, foarte stresata si celor care nu inteleg de ce, le urez sa aiba si ei parte. Doar asa or sa inteleaga.
Echipa a fost ceva de genul: cei care pot nu prea au chef, iar cei care nu pot, incearca. Greu a mai fost pana am reusit sa pun proiectul pe o linie dreapta... De la fiecare am avut cate ceva de invatat, tinand cont ca, din cinci oameni, fiecare este altfel. Complet altfel. In proiectul asta am invatat sa ma exteriorizez pentru a putea continua munca. Daca alegeam sa tac si sa ma stresez in liniste, nu cred ca mi-ar fi fost bine. Asa ca am ales ceea ce ma ajuta pe mine, chiar daca ceilalti au ramas surprinsi. Important era sa fac proiectul sa mearga, ca daca e sa incerci sa fii pe placul fiecaruia, innebunesti.
In definitiv, important este ca faceau ce ziceam eu, chiar daca unii mai simteau nevoia sa comenteze. Norocul meu ca indicatiile erau bune, iar ei suficient de destepti incat sa realizeze asta, asa ca nu aveau de ales si le implementau. Era un fel de moartea caprioarei: mananc si plang. Mananc. Mi-e si groaza sa ma gandesc ce faceam daca se gasea pe acolo vreunu batut in cap care sa se si creada mare expert. Nu de alta, dar am avut o experienta de genul asta, si trebuie sa recunosc ca raman blocata in fata unor astfel de exemplare.
Sa revin la urari. Le urez cu drag, daca nu toate, macar cateva din urmatoarele:
...sa aiba o agenda mai mare decat a mea, si oameni care sa nu-si tina minte taskurile, si nici sa nu si le noteze. Sa repete toata ziua distribuirea sarcinilor, pana ajunge fiecare sa creada ca le face din proprie initiativa.
...sa aiba parte de oameni care sa citeasca specificatiile doar cu trimitere exacta la randul / paragraful corespunzator
...sa nu raspunda nimeni la intrebari, oricat de simple, venite de la colaboratori, ci sa-i astepte pe ei
...sa le fie oamenii reticenti la nou, si cand primesc vreun task ce-i scoate din zona de confort sa spuna " eu nu stiu d'astea "
... sa aiba cel putin un om in echipa care sa se simta deranjat de primirea taskurilor de la ei. De preferat, sa faca si parte din categoria comentatorilor. Si ei sa incerce sa nu le raneasca sentimentele.
...sa plece de la lucru si sa le stea mintea doar la gasirea solutiilor la problemele tuturor
...sa fie obligati sa stea in spatele vreunui om, ca sa fie siguri ca-si face treaba
...sa aiba si cate unu cu tentative de tras mata de coada, care sa nu anunte cand isi termina treaba, de frica sa nu mai primeasca altceva de facut
... si, daca se poate, eu sa fiu prin zona si sa ma distrez :)
Abia dupa ce te descurci cu toate astea poti sa imi comentezi mie ceva. Pana atunci n-ai decat sa ma accepti asa cum sunt, cu mentiunea ca lucrez asiduu la partea cu exteriorizarea. Cei cu care lucrez sunt toti niste oameni minunati, pe care ii accept cu bune si rele, dar stii cum e: radem, glumim, dar nu parasim incinta ;)
......
Sa nu uit de observatori, care uita ca, cu cat sunt mai multi oameni implicati intr-un proiect, cu atat e mai grea urmarirea si distribuirea sarcinilor. Dar pentru a sti asta trebuie sa fi trecut printr-o astfel de experienta, asa ca, daca incerc, le pot acorda circumstante atenuante. Unii oameni prefera sa rezolve singuri taskurile ( cand o permite si situatia ) decat sa le imparta cu echipa, altii fug de responsabilitati ca dracu de tamaie, dar la vazut paiu' din ochiul altora suntem toti experti.
Eu macar incerc, si chiar daca mai am multe de invatat, cel putin am intentii bune si ma implic. Experienta se acumuleaza in timp.
Orice calatorie incepe cu un pas.
Echipa a fost ceva de genul: cei care pot nu prea au chef, iar cei care nu pot, incearca. Greu a mai fost pana am reusit sa pun proiectul pe o linie dreapta... De la fiecare am avut cate ceva de invatat, tinand cont ca, din cinci oameni, fiecare este altfel. Complet altfel. In proiectul asta am invatat sa ma exteriorizez pentru a putea continua munca. Daca alegeam sa tac si sa ma stresez in liniste, nu cred ca mi-ar fi fost bine. Asa ca am ales ceea ce ma ajuta pe mine, chiar daca ceilalti au ramas surprinsi. Important era sa fac proiectul sa mearga, ca daca e sa incerci sa fii pe placul fiecaruia, innebunesti.
In definitiv, important este ca faceau ce ziceam eu, chiar daca unii mai simteau nevoia sa comenteze. Norocul meu ca indicatiile erau bune, iar ei suficient de destepti incat sa realizeze asta, asa ca nu aveau de ales si le implementau. Era un fel de moartea caprioarei: mananc si plang. Mananc. Mi-e si groaza sa ma gandesc ce faceam daca se gasea pe acolo vreunu batut in cap care sa se si creada mare expert. Nu de alta, dar am avut o experienta de genul asta, si trebuie sa recunosc ca raman blocata in fata unor astfel de exemplare.
Sa revin la urari. Le urez cu drag, daca nu toate, macar cateva din urmatoarele:
...sa aiba o agenda mai mare decat a mea, si oameni care sa nu-si tina minte taskurile, si nici sa nu si le noteze. Sa repete toata ziua distribuirea sarcinilor, pana ajunge fiecare sa creada ca le face din proprie initiativa.
...sa aiba parte de oameni care sa citeasca specificatiile doar cu trimitere exacta la randul / paragraful corespunzator
...sa nu raspunda nimeni la intrebari, oricat de simple, venite de la colaboratori, ci sa-i astepte pe ei
...sa le fie oamenii reticenti la nou, si cand primesc vreun task ce-i scoate din zona de confort sa spuna " eu nu stiu d'astea "
... sa aiba cel putin un om in echipa care sa se simta deranjat de primirea taskurilor de la ei. De preferat, sa faca si parte din categoria comentatorilor. Si ei sa incerce sa nu le raneasca sentimentele.
...sa plece de la lucru si sa le stea mintea doar la gasirea solutiilor la problemele tuturor
...sa fie obligati sa stea in spatele vreunui om, ca sa fie siguri ca-si face treaba
...sa aiba si cate unu cu tentative de tras mata de coada, care sa nu anunte cand isi termina treaba, de frica sa nu mai primeasca altceva de facut
... si, daca se poate, eu sa fiu prin zona si sa ma distrez :)
Abia dupa ce te descurci cu toate astea poti sa imi comentezi mie ceva. Pana atunci n-ai decat sa ma accepti asa cum sunt, cu mentiunea ca lucrez asiduu la partea cu exteriorizarea. Cei cu care lucrez sunt toti niste oameni minunati, pe care ii accept cu bune si rele, dar stii cum e: radem, glumim, dar nu parasim incinta ;)
......
Sa nu uit de observatori, care uita ca, cu cat sunt mai multi oameni implicati intr-un proiect, cu atat e mai grea urmarirea si distribuirea sarcinilor. Dar pentru a sti asta trebuie sa fi trecut printr-o astfel de experienta, asa ca, daca incerc, le pot acorda circumstante atenuante. Unii oameni prefera sa rezolve singuri taskurile ( cand o permite si situatia ) decat sa le imparta cu echipa, altii fug de responsabilitati ca dracu de tamaie, dar la vazut paiu' din ochiul altora suntem toti experti.
Eu macar incerc, si chiar daca mai am multe de invatat, cel putin am intentii bune si ma implic. Experienta se acumuleaza in timp.
Orice calatorie incepe cu un pas.
11 Ianuarie
Sa nu uit, azi e 11 ianuarie, am facut livrare, dezvoltarea continua ... deci am ajuns si la data de care-mi era frica intr-una din postarile anterioare.
S-a rupt sacul lui Mos Craciun si i-au picat cateva zeci de proiecte la intrarea in firma, asa ca este nevoie de putere de munca, gandire clara, minte sanatoasa si nervi de otel.
PS. Se fac si angajari, deci sariti cu CV-urile.
S-a rupt sacul lui Mos Craciun si i-au picat cateva zeci de proiecte la intrarea in firma, asa ca este nevoie de putere de munca, gandire clara, minte sanatoasa si nervi de otel.
PS. Se fac si angajari, deci sariti cu CV-urile.
Manager: tips & tricks
Iar ma agit ca sifonul si nu se merita. Ma irita la culme atitudinea unor oameni care nu reusesc sa vada dincolo de cuvinte si au impresia ca tot ce zboara se mananca. Ah, si sa nu uit, imi plac la nebunie "serpisorii"... nu stii niciodata din ce ti-e moartea. Si de atatea ori ii anunt pe astia ca roata, chiar de-ar fi patrata, tot se invarte si li se intoarce cand le e lumea mai draga.
Dar sa revin la motivul postarii, ca imi tot notez diverse observatii ca sa le pot citi peste timp, ca poate invat si eu cate ceva din greselile altora, si nu o fi nevoie sa le fac pe toate.
In ultimele luni cred ca am invatat o mare parte de "asa nu" din responsabilitatile unui project manager:
Dar sa revin la motivul postarii, ca imi tot notez diverse observatii ca sa le pot citi peste timp, ca poate invat si eu cate ceva din greselile altora, si nu o fi nevoie sa le fac pe toate.
In ultimele luni cred ca am invatat o mare parte de "asa nu" din responsabilitatile unui project manager:
- nu disperi in ultimele zile dinaintea livrarii, nu te blochezi si nu stresezi oamenii cu intrebari aiurea iscate de creierul tau incetosat. Apoi mai si zici ca esti bulversat si ca mai bine o sa taci, ca sa nu-i ametesti de cap pe ceilalti.
- nu te pui sa rezolvi singur task-uri cu 30 de minute inainte de livrare, si tot tu esti stresat ca poate nu merg. Si nici sa nu fie cerute de client, deci nu creste lista de probleme rezolvate pe care i-o trimiti clientului...Pai cine te-a pus sa nu gandesti? Mai degraba trimiti o rezolvare in minus, decat sa risti livrarea. Stupid! Stupid! Stupid!
- nu strigi ca esti prost in gura mare, ne-am prins si noi de asta. Cum te astepti ca eu sa te respect si sa am incredere in judecata ta, cand tu ma anunti singurel ca esti "stupid"?
- nu amesteci treburile. Ai oameni in subordine ca sa imparti taskuri, de asta te numesti (project) manager. Daca esuezi la partea asta, ce sa zic, ghinion... omul din greseli invata, dar unii n-au leac. Tu esti interfata cu clientul si trebuie sa iei pulsul echipei din cand in cand, sa te asiguri ca oamenii pe care i-ai responsabilizat isi fac bine treaba (deci totul merge conform planului), si cam pe aici se termina implicarea ta. Dar daca tu iti bagi nasul in toate fazele dezvoltarii unui proiect, si ai pretentia sa le si faci bine pe toate ( eventual sa te si laude omul ca esti de-o inteligenta sclipitoare ), nu mai poti urmari detasat procesul, si incepi sa-ti dai cu stangu-n dreptu. Acum cine-i vinovat de asta?!
- nu prezinti o imagine contradictorie, ca oamenii se prind repede ca e doar un val de fum. Cum poti sa vii la mine si sa ai pretentii si atitudine de big boss ( limbajul non-verbal ), si apoi sa mi te plangi tot ca o fetita ca, clientul e rau-rau, si tare ti-e frica sa n-o dai in bara ca te cearta mamica ( in cuvinte mai multe sau mai putine ) ?!
- cand faci cunostinta cu un subaltern, nu tii cu tot dinadinsul sa-i spui prima data ca tu esti SEFUL, sa fii sigur ca-ti asiguri respect si plecaciuni din partea neinsemnatului caruia ii dai ocazia sa-ti stranga mana. Se prinde singur.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)