La portita mandrii mele

Am ascultat povestile lui bunicu (tataie sau pe scurt, taie ) multa vreme, tinand cont ca fratiorul este cu 6 ani mai mic decat mine. Eram aproape de adolescenta cand inca adormeam cu povestile lui. Avea repertoriu bogat. Ne spunea cateva povesti de Ion Creanga (Capra cu trei iezi, Scufita cu doi bani, Fata babei si fata moisului, Ursul pacalit de vulpe), apoi stateau la loc de cinste si povestile istorice (Gruia si Novac...), cantece de catanie, de jale, de dor. Asta toamna catelusa de la sat a avut 2 pui. Bunicu i-a numit Gruia si Novac.

O melodie pe care o canta tataie in copilarie.



GRIGORE LESE - La portita mandrii mele

Anonimi

Pentru "Anonimul" (Anonimii?) care se impiedica de acest blog:

Dragule, nu esti obligat sa citesti. Ma intreb de ce nu poti trece de acest blog fara a simti nevoia sa comentezi. Eu, daca ajung pe un blog care nu-mi place, trec mai departe si-mi vad de viata/treburile mele. Tu nu. Oare ce spune asta despre tine? Nu cred ca te obosesti sa scrii comentarii la toate blogurile intalnite. Din moment ce comentezi, inseamna ca faci un efort si citesti. Nu te mai deranja, nu-i nimic interesant pentru tine.

Orice om are zile mai bune, si mai putin bune. Tu azi te-ai trezit in a doua categorie. Treci mai departe. Iti doresc o zi frumoasa.

Bagaj

Ieri am renuntat la ultimul bagaj. In ultimul timp devenise mai acuta dorinta de a-l instraina si-mi doream sa gasesc o modalitate de a scapa de el. Solutia salvatoare a venit seara trecuta. L-am dat cu draga inima.
Nu puteam trece la etapa urmatoare cat timp mai erau ramasite ale unei iubiri(?) trecute.

Devenise o greutate ce apasa pe suflet. Era ancora ce nu ma lasa sa-mi iau zborul. A stat acolo multa vreme, dar a venit momentul sa inchei acel capitol.

Si am inchinat un pahar cu vin pentru iubirea viitoare.

Acasa

Scriu din ce in ce mai putin. Ieri am stat cateva ore in fata unei pagini goale...ca sa scriu un mesaj unui amic cu care am pierdut legatura cu cativa ani in urma. Ne-am regasit prin facebook, caci de saptamana trecuta mi-am facut cont. Nu este in tara. Vine destul de rar, desi iubeste orasul unde a crescut.

I-am zis ca nu pot regasi sentimentul de acasa decat aici, in tara asta. Eu am mai multi de "acasa". Este acasa la mama si acasa la mine.
Acasa la mine sunt eu cea de azi.
La mama sunt eu cea de ieri.
La bunici sunt fetita de altadata.

Peste tot sunt acasa, dar cu un sentiment diferit.

Eu nu pot fi acasa in orice loc. "Simte-te ca acasa" nu-si are rostul daca nu e acasa.