Chiar mi-e dor

... sa ma plimb pe malul Begai;
... de povestile de-o ora din masina, cand se presupunea ca am ajuns la destinatie si trebuie sa cobor;
... sa ma certi ca-s agitata si sa-mi spui sa ma linistesc;
... sa-mi spui ca va fi bine.

Prima data cand imi amintesc sa fi vorbit, am fost intrigata. Nu intelegeam cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine. Eram in lift. Apoi imi amintesc ca-mi povesteai de un copac si de niste radacini. Si asa a pornit blogul. De la copaci.

Apoi a urmat portocaliul. Picam mai des decat imi imaginam ca o sa fie posibil. Imi urla sufletul de durere iar tu vorbeai. Si vorbeai. Iar si iar. Pana am vorbit si eu.

Cum era textul? ... "Trebuie sa-ti gasesti linistea!"

N-am uitat ca ai o datorie la mine. Adica eu am transformat-o in datorie :D Deci este obligatoriu sa se implineasca ;)

Ah, si ce dor imi e sa mergem la o sesiune de shopping...