Plasa de paianjen

Uitasem cat de manipulatori pot fi unii oameni si am cazut ca o musca in plasa lor de paianjen. Se vede experienta de viata... Asta sa-mi fie invatatura de minte.

Niste reguli

Sunt cateva reguli pe care le urmez cand vine vorba de lucru, si tind sa cred ca dau rezultate bune.

• Ceea ce am eu de facut, au mai facut si altii. Daca eu am o problema, sigur au mai avut-o si altii, deci o sa-i gasesc rezolvarea.

• Keep it simple. Daca rezolvarea unui task imi pare prea complicata, sigur trebuie sa existe si o solutie mai simpla, dar mi-a scapat. Se schimba modul de abordare a problemei, nu se implementeaza un monstru.

• Elefantul se mananca pe bucati.

Nu stiu ce si cum fac/gandesc altii, dar pe masura ce ajung sa lucrez mai mult cu oamenii si sa le observ modul de abordare a problemelor, nu pot sa nu ma minunez de cat de imbarligata le este mintea.

Adevarul este ca si eu m-am schimbat mult in ultimii ani si am ajuns, de la omul care nu stia numele colegilor de facultate ( si are Lutzica grija sa-mi aminteasca asta), sa fiu atenta la aproape tot ce misca in jurul meu.

M-au schimbat oamenii. Mult. Si nu doar cei cu care am lucrat, ci si oamenii cu care am interactionat in plan personal. M-am schimbat si eu, singura, cand am simtit ca vreau sa imbunatatesc ceva. Si inca mai vreau.

Pupici

How to ... iesi prima data cu o fata si vrei sa-ti asiguri pupicul. Pe obraz, ca vorbim de o tentativa de cucerire a respectivei:

1. Ai atata farmec incat este implicit pupicul de la revedere. Rar, foarte rar.

2. Daca nu esti convins ca se aplica punctul 1, te prezinti la intalnire cu o floare. Poti sa aduci si o cutie de bomboane, ca nu-ti pica mainile si nici nu trebuie sa faci credit pentru asta. Pupic asigurat.

3. Daca nu te ajuta farmecul personal si nici nu vrei sa urmezi instructiunile de la 2, ca-ti pica galoanele, poti sa te risti la final sa revendici pupicul de la revedere. Acum, daca fata te lasa din politete, norocul tau. Daca fata sunt eu, ghinion. Cam cat tupeu poti sa ai?

Daca vrei sa ma pupi pe obraz, trebuie sa fi facut ceva inainte ca sa te las. Ca deh, n-ai fost destul de destept ca sa ma faci sa te pup eu.

Distanta parsonala

Distanta personala reprezinta sfera mobila in care individul se include. In general aceasta distanta inseamna o lungime de brat. Asta-i distanta obisnuita in interactiunile cotidiene dintre prieteni si cunostinte care discuta lucruri de interes personal fara a se angaja insa in contact fizic.

Ma deranjeaza cand un om pe care-l vad pentru prima data incearca sa distruga peretii sferei mele. Pentru a patrunde in spatiul privat trebuie sa avem un anumit tip de relatie. Adica, daca peretii ar fi din sticla, cioburile i-ar taia manutele. Ca ar fi toate indreptate spre el. Ca de un el este vorba acum.

De un el care nu mi-a spus nimic, in sensul de nimic mai mult decat o cafea si un suc.

De fapt acum ar fi trebuit sa povestesc despre oameni care si-au dedicat tot timpul jobului, care au o situatie financiara foarte buna, dar care au lacune in viata sociala. Si e pacat. Mare pacat.

Oare barbatii astia nu inteleg ca fetele simt cand esti disperat?!

Chiar mi-e dor

... sa ma plimb pe malul Begai;
... de povestile de-o ora din masina, cand se presupunea ca am ajuns la destinatie si trebuie sa cobor;
... sa ma certi ca-s agitata si sa-mi spui sa ma linistesc;
... sa-mi spui ca va fi bine.

Prima data cand imi amintesc sa fi vorbit, am fost intrigata. Nu intelegeam cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine. Eram in lift. Apoi imi amintesc ca-mi povesteai de un copac si de niste radacini. Si asa a pornit blogul. De la copaci.

Apoi a urmat portocaliul. Picam mai des decat imi imaginam ca o sa fie posibil. Imi urla sufletul de durere iar tu vorbeai. Si vorbeai. Iar si iar. Pana am vorbit si eu.

Cum era textul? ... "Trebuie sa-ti gasesti linistea!"

N-am uitat ca ai o datorie la mine. Adica eu am transformat-o in datorie :D Deci este obligatoriu sa se implineasca ;)

Ah, si ce dor imi e sa mergem la o sesiune de shopping...

In fericire

Sunt clipe cand toate le am...
Tacute, duioase psihoze -
Frumoase povesti
ca visuri de roze...
Momente cand toate le am.

Iata, sunt clipe cand
toate le am...
Viata se duce-n sir de cuvinte -
Un cantec de mult...
inainte...
Momente cand toate le am...

George Bacovia - In Fericire

Cere si ti se va da

Cerem. In fiecare zi cerem cate ceva. Uneori cu teama, alteori cu convingerea ca cineva ne aude dorinta si ne trimite ajutor/raspuns.

Uneori mi se strange inima numai la gandul ca cer, ca formulez, ca vreau, ca-mi trebuie. Apoi ma intreb: de ce mi-e teama ca nu voi primi ceea ce cer, daca oricum nu am acum ceea ce vreau? Asa ca cer.

Cere si ti se va da!


Vangelis & Dana Winner - Conquest of Paradise