Chiar mi-e dor

... sa ma plimb pe malul Begai;
... de povestile de-o ora din masina, cand se presupunea ca am ajuns la destinatie si trebuie sa cobor;
... sa ma certi ca-s agitata si sa-mi spui sa ma linistesc;
... sa-mi spui ca va fi bine.

Prima data cand imi amintesc sa fi vorbit, am fost intrigata. Nu intelegeam cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine. Eram in lift. Apoi imi amintesc ca-mi povesteai de un copac si de niste radacini. Si asa a pornit blogul. De la copaci.

Apoi a urmat portocaliul. Picam mai des decat imi imaginam ca o sa fie posibil. Imi urla sufletul de durere iar tu vorbeai. Si vorbeai. Iar si iar. Pana am vorbit si eu.

Cum era textul? ... "Trebuie sa-ti gasesti linistea!"

N-am uitat ca ai o datorie la mine. Adica eu am transformat-o in datorie :D Deci este obligatoriu sa se implineasca ;)

Ah, si ce dor imi e sa mergem la o sesiune de shopping...

La portita mandrii mele

Am ascultat povestile lui bunicu (tataie sau pe scurt, taie ) multa vreme, tinand cont ca fratiorul este cu 6 ani mai mic decat mine. Eram aproape de adolescenta cand inca adormeam cu povestile lui. Avea repertoriu bogat. Ne spunea cateva povesti de Ion Creanga (Capra cu trei iezi, Scufita cu doi bani, Fata babei si fata moisului, Ursul pacalit de vulpe), apoi stateau la loc de cinste si povestile istorice (Gruia si Novac...), cantece de catanie, de jale, de dor. Asta toamna catelusa de la sat a avut 2 pui. Bunicu i-a numit Gruia si Novac.

O melodie pe care o canta tataie in copilarie.



GRIGORE LESE - La portita mandrii mele